Atunci când ținem evidența facturilor, este esențial să calculăm scadențele corecte: vom folosi fie zile calendaristice, fie zile lucrătoare, în funcție de tipul de contract pe care îl avem cu fiecare client.
De cele mai multe ori, ziua lucrătoare este acea zi care nu este sâmbătă, duminică sau o sărbătoare legală, dar uneori acest tipar trebuie ajustat în funcție de specificul local, așa că este important să se definească exact acest termen la semnarea contractului: de exemplu, există țări în care weekend-ul este diferit de zilele de sâmbătă și duminică și, de asemenea (când avem de-a face cu clienți externi), este important să se specifice în contract sărbătorile legale ale cărei țări vor fi luate în considerare (clientul va avea sărbători legale diferite de noi, deci care zile vor fi excluse din calcule?)
În exemplul nostru de astăzi, avem o listă a facturilor emise clienților noștri în primul semestru al anului curent, fiecare conținând toate produsele achiziționate de aceștia la data respectivă, și dorim să calculăm scadențele acestor facturi. În firma noastră avem o regulă generală care se agreează cu toți clienții: scadența facturii este la 10 zile lucrătoare de la data emiterii acesteia, ținându-se cont de sărbătorile legale din România și de week-end-ul standard (sâmbete și duminici).
Să vedem cum reușim să facem acest lucru!
